INA MEA

Ina mea e expresia tatălui meu și cum în familia mea sunt mai multe Ine e firesc ca una doar să fie Ina mea sau Ina lui cum spun eu. Pe Ina de azi e simplu să o cunoști că citești ce e pe blog și o descoperi. Tot așa a descoperit și această Ină că are cancer la sân, înainte de biopsie, înainte de întâlnirea cu oncologul, mult înainte. Cum? Așa cum e o Ina mea așa e Elena mea, o doamnă doctor la pensie, internist, cu un mic cabinet privat și un ecograf nu chiar de ultimă generație. Privirea ei în momentul în care a văzut pe monitorul ecografului o formațiune polilobată,…(și nu redau ce urmează pentru că nu intenționez să sugerez că dacă se observă caracteristicile respective e cancer sigur) a fost mai mult decât o mie de cuvinte care să explice ce vedea. A știut ce vede, nu a spus direct, dar mi-a sugerat să merg de urgență să scot tot ce e acolo și să o sun să îi spun rezultatul. Știe diagnosticul dat în urma sonoelastografiei, știe doar că am făcut excizia practic, dar nu știe că e cancer și nu știe că mi-a salvat viața la propriu. Mi-am propus ca după 2 ani de la diagnostic, când îmi va fi mai ușor, să merg să o văd și să îi mulțumesc, așa, în stilul meu. Elena mea e medic cu adevărat, e un bun specialist, are școală de Cluj și se vede, e directă și are experiență în imagistica medicală cât toată secția de radiologie la un loc. O îndrăgesc  și o admir și mă bucur că am întâlnit-o la momentul potrivit.