DE CE ?

Asta e întrebarea pe care ne-o adresăm  cred cel mai des și cred totodată că e de cele mai multe ori retorică, dar nu vrem să acceptăm asta. Așteptăm răspunsul mereu și nu ne mulțumim până nu îl primim, deși de multe ori nu acela e răspunsul corect. Astfel că /De ce mi se întâmplă mie?/De ce eu?/De ce acum?/ sunt întrebări care ne macină, dar care nu își au sensul. Oricum în cancer nu ai timp și atunci e bine să nu irosești și mai mult timp cu astfel de întrebări.

Totuși /De ce am început să scriu?/ ar fi întrebarea mea de azi. Și răspunsul de azi e că aș vrea să împărtășesc propria experiență, poate ajută pe cineva și că mă simt bine făcând asta. Nu știu ce talent scriitoricesc trebuie să dețin, nu știu dacă am cele necesare, dar știu că vreau să fac asta din tot sufletul. Cineva îmi zicea că am resurse nelimitate în a vorbi despre ceva ce mă pasionează. Aici pot spune că nu e pasiune, dar e compasiune și empatie pentru toți cei care trec prin cancer sau avut persoane apropiate care luptă sau au încetat să o mai facă.