RECONSTRUCTIE ETAPA 2

Etapa a II-a a reconstructiei este cea in care se corecteaza cicatricile, se construieste mamelonul, simetric cu celalat san (cel sanatos) si in cazul meu, o lipoabsorbtie din fesa intacta dar mai mare si un lipofilling la nivelul sanului reconstruit si unul la nivelul fesei contralaterale, in zona de recoltare a lamboului liber transferat in etapa intai.

Complicat nu cred ca fost, dar dureros de data aceasta da, pot spune ca a fost. Zona de fesa si spate a fost colorata luni de zile si a durut ingrozitor. A trecut insa si arata foarte bine toate cicatricile. La 2 ani distanta de reconstructie se considera a fi rezultatul optim. Atunci cicatricile sunt palide, albe, sanul reconstruit cade natural si se simte ca atare (are ligaturi nervoase, pentru ca acum se pot identifica nervi senzitivi si se poate realiza acest lucru). E o operatie care in sfarsit aduce linistea si demnitatea aceea de a fi femeie, de a avea ambii sani la pachet cu fese mai mici un pic. Nu se intampla totul peste noapte, e mult de astepat, dar merita. Ce nu merita e simetrizarea sanului contralateral, asta nu. Trebuie lucrat asa incat reconstructia sa se alinieze dupa sanul contralateral (sanatos). Eu asa cred ca e corect. Daca o mica particica din tine e acolo, atunci sa ramana naturala, asa cum e ea, pentru ca sunt destule interventii, ajunge. Undeva trebuie trasa o linie. Si plastia la fel ca si estetica tind spre infinit, inca o operatie si inca una…ca noi credem ca o sa aratam si mai bine, si mai bine. Nu uitati ca nu suntem construite din metal, suntem carne si oase si nu rezistam oricat. Undeva veti trage oricum linia aceea de final, insa aveti in vedere sa nu fie prea tarziu si sa va para rau.

 In final va spun ca merita, ca e de bine si da starea de bine si de implinire si ca nu influenteaza recidiva in nici un fel. Nu am gasit nici un studiu care sa indice asa ceva si credeti-ma am cautat mult si am citit mult pana sa aleg o reconstructie portivita pentru mine. Si mai insist asupra faptului ca nu trebuie sa va simtiti vinovate pentru ca va doriti reconstructia, e normalitate sa doriti asta si tot normalitate sa va fie oferite astfel de solutii in locul vorbelor adresate cu repros: Dar nu v-a ajuns cat v-ati chinuit? Eu zic sa raspundeti cu asta: Mut si muntii, pentru ca vreau si pot!