Arhive zilnice: 12/10/2019

FAIRPLAY: BLOG sau PSIHOLOG

Când am început să scriu despre mine și despre povestea cu cancerul nu mi-am dat seama imediat că fac în felul acesta terapie. Dar după ceva timp am găsit titlul acesta și am zis că e fairplay să vă spun că de fapt e terapie. Nu e ca și cum m-aș duce la psiholog, dar dacă stau să mă gândesc nu e departe. Care e diferența? Acolo împărtășești tot ce vrei – la fel ca și aici, dar ai un singur interlocutor – aici ai mai mulți cititori. Până la urmă e tot o descărcare…

Îmi dau seama acum de asta, pentru că aproape tot ce scriu sau am scris are încărcătură emoțională mare, de cele mai multe ori nu pot să recitesc. Sunt pe alocuri erori de redactare, de exprimare, diverse. Îmi e greu să recitesc și să fac corectură.

Așa că ideea e ori să mergeți la psiholog, ori să faceți ce fac eu: scrieți pe blog, ocupați-vă mintea, vă simțiți utile în felul acesta și traversați ușor o perioadă plină de incertitudine.

Și nu vreau să fiu rea  – nu știu cât costă un psiholog bun, dar blogul e mai ieftin!

TESTAREA GENETICĂ

Am făcut testare genetică nu pentru că am fost trimisă (eu nu am rude de gradul I cu un astfel de cancer), ci pentru că am citit că în cancer mamar triplu negativ procentul de mutații genetice, pe gene BRCA este destul de mare și că în astfel de cazuri se impune mastectomie bilaterală. Rezultatul a fost negativ în cazul meu și am eliminat astfel suspiciunea că aș putea fi pozitivă și totodată și frica de a păstra un sân, gândul /o fi bine… o fi rău…/.

Există un interviu cu Dr. Allison Kurian (Stanford Cancer Center) care spune că se impune testare genetică nu doar în cazul în care ai în familie rudă/rude de gradul I care au ieșit pozitive la astfel de testări, ci pe criterii modificate acum, astfel: faptul că ești femeie, ai sub 45 de ani la depistare, ai cancer triplu negativ depistat la sub 60 de ani, ai istoric de cancer ovarian în familie, sunt deja suficiente motive să faci testarea genetică. E o cheltuială în plus, dar merită, nimeni nu își dorește să o ia de la început și cu celălalt sân într-un an, doi…

Boala în sine trebuie gestionată corect, trebuie luate toate variantele în calcul și chiar și acolo unde pare că o anume conduită terapeutică ajută doar într-un procent mic, acel procent chiar contează! Poate face diferența între viață și moarte, la propriu.

Un alt aspect este legat de siguranța în viitor a copiilor voștri, pentru că nu poți să nu te gândești că o genă cu mutații pe care ai transmis-o implică monitorizare atentă și e bine să știi asta, cât mai devreme, ca să îți informezi copiii și să îi educi în spiritul unei griji mai bine mai exagerate, decât deloc.