CUI TE POȚI CONFESA?

Dacă până la diagnosticul de cancer nu am fost extraordinar de dispusă să vorbesc despre mine, după diagnostic și operația de mastectomie unilaterală și limfadenectomie stângă am devenit mult, mult mai extrovertită. În chimioterapie chiar nu ai mare control ce vorbești. Spui și ce nu vrei să spui. Și nu e rău că spui ce gândești. Problema e cu cei din jurul tău. Ei nu reacționează cum ar trebui pentru că nu au habar că tu spui lucruri reale și nu mai ai filtre. Și tu nici măcar nu ai de gând să pui filtre pe ce spui, pe ce simți și pe ce vrei. Asta s-ar putea să fie o mare problemă cu care, ori cei din jur se obișnuiesc și încep să te înțeleagă și să te accepte, ori se produc fracturi mari în relații și nu se mai poate face nimic. Ideea e că tu nu mai ești dispus să trăiești după regulile altora. Eu am propriile reguli și încerc să trăiesc de acum așa. Am impus în jurul meu asta și e bine așa pentru moment. Un individ până se descoperă durează destul de mult. Dar când știi ce ești și ce ți-a lipsit și ce îți dorești nu mai ești dispus să trăiești cum ți-au spus alții că e bine. Vrei să trăiești cu regulile tale, în lumea în care te simți tu bine și căreia simți tu că îi aparții. Vezi clar că așa cum ai trăit nu o mai poți face. Cancerul te schimbă și e bine să rămâi schimbat, să nu redevii ce ai fost. Cancerul încearcă să te învețe ceva, nu e doar boală. Ca să supraviețuiești trebuie să deprinzi mecanisme noi de apărare și supraviețuire. Corpul nu e dotat din start cu ele, că altfel nu făceai cancer! E boala secolului, e boala supremă cum spun mulți. Nu știu ce e, însă știu că pe mine m-a schimbat complet. Cu cancerul ăsta am pierdut tot și am câștigat timp, cum îmi place să tot zic. Și de timpul rămas mă bucur mult mai mult decât o făceam înainte.

După o astfel de experiență e posibil să ai momente în care oameni pe care i-ai văzut toată viața într-un fel, apar schimbați. Ei nu sunt schimbați, vă pot spune asta cu siguranță, doar devin transparenți, adică tu îi poți citi. E un lucru fascinant, cred că se poate întâmpla după orice boală sau eveniment greu din viața asta și cred că explicația constă în faptul că acel eveniment te-a maturizat, te-a adus unde trebuia să ajungi și ți-a deschis o altă percepție asupra celor din jur. Acesta e și motivul pentru care lucrurile spuse cuiva, într-un anume fel, nu mai contează, sunt directe și nu sunt prelucrate. Dacă ai trăit cu mască sau măști, ai urât regulile la care te-ai tot supus, ai acceptat orice târg, te-ai justificat pentru orice atitudine sau faptă și nu ai trăit o secundă din viață cum ai dorit, acum e timpul să începi să faci asta altfel. Dă-ți voie să trăiești adevărat!