Arhive zilnice: 08/09/2019

HISTERECTOMIA ȘI ANEXECTOMIA (HTAB)

E foarte greu să te decizi să accepți o operație de acest tip din rațiuni profilactice. E posibil ca medicul să recomande asta și să trebuiască să alegi ce să faci. Nu m-am decis foarte greu dar nu mi-a fost nici ușor. Dacă ai deja copii, nu intenționezi să mai faci copii și ai o vârstă nu foarte tânără e relativ ușor de acceptat. La mine a fost a patra operație dintr-un lanț de cinci, pe care nu mi le-am dorit, dar le-am parcurs fără să mă opun (cu a șasea operație am început reconstrucția și de aici eu am ales, nimeni și nimic nu au impus-o, nu a mai fost obligatoriu).

La acest moment trebuie să știți că o astfel de operație se poate realiza laparoscopic dacă nu există suspiciunea de tumori maligne sau tumori foarte mari și e o opțiune bună pentru persoanele cu carcinom mamar și risc crescut de cancer de col uterin și/sau ovarian. E greu să renunți la o parte din tine, dar după ce ai renunțat la un sân pentru supraviețuire ce importanță mai are? Am cunoscut doamne care au renunțat la ambii sâni și nu a contat nimic pentru ele, doar să poată să fie alături de copiii lor și de nepoții lor. E o luptă și trebuie să lupți cu toate armele și la sfârșit să poți să evaluezi rațional pagubele și să construiești planuri de refacere/reconstruire și revenire la normalitate. Nu câștigă lupta cel cu cele mai puține pagube la final, ci cel ce învinge cancerul acceptând toate pagubele produse de acesta.

MACHIAJUL

Rămân la ideea că în această perioadă, poate mai mult decât înainte e necesar machiajul. Nimeni și nici chiar voi nu vreți să vedeți o față foarte palidă, transformată, ochi fără gene cu o privire parcă goală, nemaivorbind de lipsa sprâncenelor. Nu sunteți singurele care ați trecut prin asta și dacă tot e să fie așa atunci de ce nu ați face din asta artă? Adică încercați să vă testați și să vedeți cum din puțină culoare în obraji, un pic de machiaj la ochi, gene și sprâncene, un ruj potrivit, și toate cu peruca pe care ați ales-o și vă vine bine, totul se transformă și devine altfel. Până la urmă se știe că femeia e o apariție aparte și o apariție poate fi chiar și în astfel de cazuri. Boala nu te împiedică să te îmbraci, să te machiezi, să arăți bine.

Pentru gene recomand o pudră semipermanentă, eu am ales o culoare maro pentru că am avut o perucă șaten deschis și mi s-a părut că așa e mai potrivit. Pentru gene am ales varianta de gene naturale cu bandă adezivă atașată, plus o bandă de rezervă. Le-am purtat cam o săptămână cu tot cu rezerva, nu am reușit să le folosesc mai mult. Mi-aș fi dorit să găsesc altceva pe piață, dar nu am găsit. La salon se pot pune gene fir cu fir, dar tot nu rezistă mai mult de o săptămână și nu am încercat varianta asta pentru că noaptea pe cele adezive le puteam da jos, pe când pe cele de la salon le porți până se desprind ele. E un pic frustrant cu genele și e mai greu de suportat. Au fost și zile în care nu am purtat gene dar am conturat de jur împrejur cu creion sau tuș negru. E necesară un pic de precizie pentru contur și nu arată deloc rău. Se poate încerca și creion într-o culoare, sunt diferite trucuri, doar încercați să vedeți ce vă vine mai bine.

O să fie la un moment dat o paloare ciudată a feței, e greu să vă priviți așa în oglindă, de asta eu de dimineață îmi aplicam o bază de machiaj (fond de ten, BB cream, CC cream, etc.) și blush în obraz plus conturul sprâncenelor, chiar dacă nu plecam undeva. Da, eram cheală în casă, dar nu nemachiată complet. Nu doream să îi sperii pe cei din jur. Impactul e mare să vă vadă cu ochii goi, fără păr, palide, fără gene și sprâncene. Sunt poze pe Internet cu imagini de acest fel și impactul emoțional e semnificativ. Așa că atenție la cât și cum expuneți părțile astea. Și să știți că machiajul face parte tot din lupta cu boala, din a îi proteja pe cei dragi și din a îi convinge că sunteți bine și arătați bine!

FĂRĂ PERUCĂ

Trece perioada în care se poartă peruca și vine o nouă perioadă, atât de mult așteptată (cel puțin de mine), în care peruca nu mai e necesară. Bine, dar părul e foarte scurt, cum o să arăt, cum o să se uite lumea din jur la mine? Răspunsul e simplu: trăim într-o lume în care dacă ieși cu orice în evidență ești considerat ”cool” și nimeni nu își bate prea mult capul cu ce ai pățit sau ce ți s-a năzărit dintr-o dată să poți părul atât de scurt? Tunsorile băiețești întineresc, dau bine la o anumită vârstă și dacă e să prinzi vara și căldură mare cum am prins eu, atunci e un mare câștig că nu transpiri. Părul cel nou să zic așa e mult mai des, un pic poate părea prea aspru și chiar se încrețește. Pentru o persoană cu un păr inițial creț, atunci cel nou e și mai creț, pentru o persoană cu un păr ondulat, acesta e doar creț, ș.a.m.d. După un an aproximativ, onduleurile dispar, părul revine la normal, dar de des rămâne des, ceea ce e de bine pentru mine care în ultimii ani am pierdut mult din volumul de păr. Acum arăt ca un băiețoi, încă nu a trecut perioada de păr creț și părul e scurt încă. Genele și sprâncenele cresc foarte greu și sunt cazuri în care diferențele „înainte”- „după” sunt semnificative. E posibil să rămâneți cu sprâncene rare și gene mai scurte. Nu disperați, faptul că sunteți la etapa aceasta, înseamnă că tratamentul s-a terminat, dați-vă voie să respirați, bucurați-vă de viață și nu vă înșurubați în idei negative. Există soluții pentru sprâncene rare (rimel de corecție, tatuaj) și pentru gene scurte (gene false, rimel pentru alungire, etc.), există soluții pentru orice, doar să le căutați.

GÂNDURI

Constant îți trec prin minte gânduri și mereu vin unele noi și alte revin și unele te macină, unele dor, unele te înfurie și totul e repetitiv. Când ești mai îngândurat și mai necăjit trebuie doar să te oprești din a gândi prea mult și să începi să îți spui ție ceva motivațional. Asta se poate face cu o rugăciune, cu un citat celebru care îți place, cu o poveste cu morală, cu orice crezi că te motivează. Stările negative și gândurile negative sunt aliatele cancerului. Și medicii spun că trebuie să avem o stare pozitivă, că totul vine de la cap. Eu la început nu am înțeles, pentru ca am luat-o anatomic, adică dacă am cancer la sân care e legătura cu capul? Nu mă doare, nu amețesc, deci ce să înțeleg, că trebuie să mă caut la cap? Nu, ideea era să îmi filtrez bine gândurile să caut să gândesc pozitiv și să las asta să se răsfrângă și în restul corpului. Totul pleacă de la cap…mie mi s-a demonstrat că așa e. Gândiți-vă doar la lucruri frumoase, limpezi și ce nu e așa cum ar trebui și nu puteți schimba, nici nu încercați să o mai faceți! Dați-vă pauză de la duce lupte fără sens, alegeți lucrurile simple, așa cum sunt ele și o să vedeți că sunteți mai fericite cu ce aveți, decât cu ce încercați să schimbați, să transformați și să obțineți. Dar omul e o specie prin definiție nemulțumită și vrea mai mult, unii zic că nu ar fi evoluție dacă nu ar fi dorința de transformare, schimbare, etc. E o mare dilemă pentru mine dacă e așa sau dimpotrivă nu e așa.

CUI TE POȚI CONFESA?

Dacă până la diagnosticul de cancer nu am fost extraordinar de dispusă să vorbesc despre mine, după diagnostic și operația de mastectomie unilaterală și limfadenectomie stângă am devenit mult, mult mai extrovertită. În chimioterapie chiar nu ai mare control ce vorbești. Spui și ce nu vrei să spui. Și nu e rău că spui ce gândești. Problema e cu cei din jurul tău. Ei nu reacționează cum ar trebui pentru că nu au habar că tu spui lucruri reale și nu mai ai filtre. Și tu nici măcar nu ai de gând să pui filtre pe ce spui, pe ce simți și pe ce vrei. Asta s-ar putea să fie o mare problemă cu care, ori cei din jur se obișnuiesc și încep să te înțeleagă și să te accepte, ori se produc fracturi mari în relații și nu se mai poate face nimic. Ideea e că tu nu mai ești dispus să trăiești după regulile altora. Eu am propriile reguli și încerc să trăiesc de acum așa. Am impus în jurul meu asta și e bine așa pentru moment. Un individ până se descoperă durează destul de mult. Dar când știi ce ești și ce ți-a lipsit și ce îți dorești nu mai ești dispus să trăiești cum ți-au spus alții că e bine. Vrei să trăiești cu regulile tale, în lumea în care te simți tu bine și căreia simți tu că îi aparții. Vezi clar că așa cum ai trăit nu o mai poți face. Cancerul te schimbă și e bine să rămâi schimbat, să nu redevii ce ai fost. Cancerul încearcă să te învețe ceva, nu e doar boală. Ca să supraviețuiești trebuie să deprinzi mecanisme noi de apărare și supraviețuire. Corpul nu e dotat din start cu ele, că altfel nu făceai cancer! E boala secolului, e boala supremă cum spun mulți. Nu știu ce e, însă știu că pe mine m-a schimbat complet. Cu cancerul ăsta am pierdut tot și am câștigat timp, cum îmi place să tot zic. Și de timpul rămas mă bucur mult mai mult decât o făceam înainte.

După o astfel de experiență e posibil să ai momente în care oameni pe care i-ai văzut toată viața într-un fel, apar schimbați. Ei nu sunt schimbați, vă pot spune asta cu siguranță, doar devin transparenți, adică tu îi poți citi. E un lucru fascinant, cred că se poate întâmpla după orice boală sau eveniment greu din viața asta și cred că explicația constă în faptul că acel eveniment te-a maturizat, te-a adus unde trebuia să ajungi și ți-a deschis o altă percepție asupra celor din jur. Acesta e și motivul pentru care lucrurile spuse cuiva, într-un anume fel, nu mai contează, sunt directe și nu sunt prelucrate. Dacă ai trăit cu mască sau măști, ai urât regulile la care te-ai tot supus, ai acceptat orice târg, te-ai justificat pentru orice atitudine sau faptă și nu ai trăit o secundă din viață cum ai dorit, acum e timpul să începi să faci asta altfel. Dă-ți voie să trăiești adevărat!