4+4 PERFUZII

În „Greața și ligheanul” am vorbit de primele 4 perfuzii, cele „roșii”, iar acum vreau să vă spun câte ceva despre celelalte 4 perfuzii, cele „albe” (taxotere, taxol – clasa taxani). Aici totul se schimbă, devine mai ușor aparent, dar cu mult, mult mai multe stări de rău, confuzie și neputință. Perfuziile „albe” se fac lent, cu viteză mică să se realizeze transferul într-un timp cat mai lung.

În această perioadă a chimioterapiei și un timp după ea aveți nevoie de oja neagră pentru a proteja unghiile (e valabil și pentru unghiile degetelor de la mâni și pentru cele de la picioare, șosetele sau încălțămintea nu protejează unghiile). Tot acum pică genele, sprâncenele și firele foarte fine de păr (inclusiv firele nazale). Nasul curge fără încetare și pot apărea sângerări nazale, dar și dureri osoase.

Se spune că dacă la primele două nu apar arsuri sau înțepături în unghiile mâinilor sau picioarelor, modificări ale pielii sau înroșirea ochilor, atunci nici nu vor apărea. În această perioadă este interzisă sarea de bucătărie în alimentație, deoarece se administrează concomitent cu taxolul și corticosteroizii, care fac organismul să rețină apa. Total fără sare nu se poate pentru că tensiunea arterială o să scadă foarte mult, lucru pe care eu l-am pățit și mai mult decât atât, la una din operații aveam tensiune 90/60 și riscam să nu intru în acea operație. Am mâncat sărat atunci să cresc tensiunea și m-am umflat dintr-o dată foarte mult. Chirurgul credea că nu mă odihnesc suficient și că am ochii umflați de nesomn. Mare atenție la sare și la cantitatea de apă! Dacă în mod normal consumam cam 2 l de apă, la primele 4 perfuzii chiar mai multă apă, acum la perfuziile „albe” am redus apa la maxim 1,5 l, aici incluzând supa, iaurtul și orice aliment lichid. E foarte greu pentru că au de suferit rinichii și atunci tot în limita a 1,5 l lichid am introdus o cană mare de ceai de cozi de cireșe (e bun orice ceai pentru afecțiuni renale) ca să-mi țin rinichii sub control.

Stările de rău nu sunt cu greață, însă sunt stări de confuzie totală, de letargie și oboseală extreme. Nu poți să faci nimic să schimbi asta și ești atât de obosită că pare totul dat în reluare în jurul tău. Eu am încercat să fac ceva calcule ale cheltuielilor casei și nu am reușit în perioada respectivă. Obțineam de fiecare dată rezultate eronate și în final am renunțat. După un timp am realizat ce e cu mine, ce stări am și cât de greu e să cuplez la ce e în jurul meu. Sunt doar vreo două sau trei zile de acest fel, în rest e mai ușor de traversat intervalul acesta față de cel de dinainte.

Oricum ar fi, trebuie rezistat, secvența acesta din tratament e esențială, e foarte bună pentru că substanța activă folosită atacă sistemul de reproducere al celulelor maligne și le împiedică astfel înmulțirea, dar și dezvoltarea. În toată perioada acesta m-am gândit doar la ce bun e tratamentul și la ce bine o să fie dacă reușesc să îl finalizez. Nici un moment nu am zis că nu mai pot în această etapă. Nu mai pot a venit însă la un moment dat…