Arhive zilnice: 02/09/2019

BIOPSIA

Când aștepți rezultatul biopsiei e o zbatere și un chin de nesuportat, lumea se frânge și dispare și reapare, totul e altfel, totul pare o mare nebunie, nimic nu are sens…E o parte din răspunsul la acel /Ce șansă am să mai trăiesc?/ și e totul și e nimic…

Am trecut prin trei astfel de rezultate la biopsii, trei așteptări, una cu un rezultat urât și două cu speranță și forță renăscute. Pot să vă spun că o hârtie cu date legate de investigarea tumorii e practic în chineză pentru un om care nu are legătură cu domeniul medical dar are un vocabular normal dezvoltat. Sunt cuvinte de neînțeles, cuvinte care par la granița dintre bine-rău, viață-moarte, apă-foc…E ceva ce nu se poate povesti, pentru că nu știu cum se poate face asta. Tot ce e scris e pur tehnic, doar medicul înțelege în totalitate ce reprezintă acele date. Bine, cu puțin efort puteți și voi să o faceți, dar totul e până la un punct, multe din datele respective și interpretarea lor o să vă depășească nivelul de înțelegere. Trebuie să acceptați în acest punct că sunteți limitate și e bine să nu faceți o tragedie din asta. Disperarea de a scana/fotografia hârtia cu pricina și de a o posta pe grupuri  de suport nu va ajuta la nimic. Doar ochiul unui specialist poate să descifreze ce e acolo și cât și ce alege să împărtășească cu voi, asta e, atât e. Nu căutați răspunsuri în altă parte în afara lumii medicale. Părerea mea e că e greșit să comparați astfel de date cu cele ale altor paciente. Și nu e în ordine să vă dați cu părerea comparativ pe rezultatul biopsiei pe care o aveți față de un alt rezultat, al altei paciente. Nu putem fi specialiști în ce nu suntem și nici nu vom fi doar pentru că avem cancer de sân și de asta, doar medicul „va traduce” rezultatul.

Mie chirurgul mi-a spus la prima biopsie (biopsie excizională pentru că am refuzat puncția biopsie) că e de rău, nu e bine, e cancer și nu e orice cancer, e triplu negativ și e G3. Triplu negativ aparent zici că e de bine, ca e negativ, dar nu, nu era deloc așa. G3 nu știam ce e, suna ca la șah. Speram doar să nu fiu un pion pe tablă (sunt sacrificați primii) și mai speram să am și eu mutarea mea cheie. Și cel mai mult speram eu să nu fie deja „șah mat”.

La a doua biopsie am aflat că mai era un focar, care a fost îndepărtat cu ocazia mastectomiei și de aici m-am liniștit cu faptul că am ales extirparea sânului și alegerea a fost una corectă.

A treia biopsie în urma histerectomiei totale și a anexectomiei bilaterale profilactice era perfectă. Adică erau leiomioame (un cuvânt nou intrat în vocabularul meu), chist ovarian, etc., toate în normalitate și la toate am renunțat înainte de a se transforma, fără regrete, fără multe întrebări. Mi-am dat o șansă la viață și în felul acesta.

GREAȚA ȘI LIGHEANUL

Un pic forțat acest titlu, dar exprimă bine sentimentele trăite în chimioterapie (etapa așa numitelor „perfuzii roșii” – epirubicină, farmorubicină, etc. – clasa antracicline) și mai ales stările de atunci. Sunt stări pe care nu le-am putut uita nici acum când scriu și deși au fost feluri de mâncare pe care le toleram bine în perioada respectivă, a durat ceva timp să mă pot gândi la ele. Compotul de mere neîndulcit sau slab îndulcit îmi pica foarte bine, mă hidrata și nu îmi provoca stări de rău, însă cu toate astea până în zi de azi nu am mai poftit compot de mere. Probabil cândva o să treacă sentimentul acesta și voi vedea cu alți ochi compotul de mere. E greu să găsești ceva de mâncare care să hidrateze și să nu facă rău. La mine a fost prin încercări. O supă de legume fără sare a fost o altă variantă bună de a rezista. Vă dau o listă cu ce nu am consumat eu pe perioada de chimioterapie: murături, brânză sărată, oțet, grepfrut, prăjeli, grăsimi, ciocolată și prăjituri. Foarte strict nu se poate, din când în când puteți gusta, dar a gusta e una și a mânca constant e alta. Nu cred că trebuie să precizez că sunt cu desăvârșire interzise tutunul și alcoolul, scrie și în scrisorile medicale pe care le primiți după fiecare perfuzie. Ficatul e foarte încărcat și nu face față unor astfel de vicii. Am cunoscut persoane care au fumat în timpul chimioterapiei pentru că nu au putut să renunțe și au continuat așa. Nu știu ce să zic, cred că e mult mai greu și pot fi stări de rău pronunțate în aceste condiții. Eu am mâncat fructe și legume proaspete, supe și ciorbe slab sărate, carne fiartă (am exclus carnea de pui, am consumat doar carne de găină crescută la țară), legume fierte și am băut sucuri din fructe și legume proaspete. Am introdus două porții de fructe pe zi și o porție de legume proaspete. Ultima masă e la ora 18.00, cel târziu.

Pe tot parcursul chimioterapiei se clătește cavitatea bucală și se face gargară cu apă cu bicarbonat de sodiu (aproximativ o linguriță de bicarbonat de sodiu la o cană cu apă) de câteva ori pe zi. Igiena dinților e obligatorie după fiecare masă! O evaluare a stării bucale se poate face după aspectul limbii, dacă limba dumneavoastră e foarte încărcată, înseamnă fie că nu clătiți de suficiente ori cavitatea bucală cu soluția de mai sus, fie că preparatul are o concentrație slabă. Așa că monitorizați-vă limba și veți afla ce aveți de făcut!

Perfuziile „roșii” se fac rapid, cu viteză mare să se realizeze transferul într-un timp cat mai scurt. Perfuzia cu citostatic e precedată de o perfuzie cu medicație simptomatică. Antiemeticele din prima perfuzie ar trebui să asigure o perioadă de liniște de 6-8 ore de la finalizarea perfuziei cu citostatic. În realitate, în cazul meu dacă în jurul orei 12.00 am terminat perfuzia cu citostatic, undeva la ora 16.30 îmi era deja foarte rău. Sunt situații și am întâlnit astfel de persoane, când răul nu se instalează și dacă se iau pastilele prescrise din timp (se primește o rețetă cu antiemetice, prescripția e pentru vreo 4 zile), chiar se traversează această perioadă (până la 5 zile) foarte ușor. Eu nu am traversat-o ușor și la toate cele 4 perfuzii mi-a fost foarte rău, dar răul s-a accentuat de la prima spre ultima perfuzie. La ultima îmi era rău de la ora 15.00, după nici trei ore de la finalizarea tratamentului cu citostatic. Asta m-a dus cu gândul la faptul că s-a produs probabil un efect cumulativ și că după 4 perfuzii acumularea fiind foarte mare, organismul a reacționat violent. Practic ultima perfuzie s-a soldat cu o colică biliară și a fost foarte greu de ținut sub control. Liniștirea organismului în cazul meu venea undeva la ora 23.00-24.00, când oboseam și adormeam cu ligheanul în brațe în poziție șezândă, încă neîncrezătoare că s-a terminat. A doua zi era o zi de hidratare prelungită, consumam litri de apă (vreo 2,5-3 litri), compot și supa de legume. Starea generală era de amețeală și de lipsă de energie și somnolență sau sfârșeală. Ziua a treia se simțea altfel, puteam merge la serviciu fără probleme. Munca de birou e binevenită, mai uitam de probleme și trecea timpul altfel. Inamicul nostru e modul în care petrecem timpul, dacă nu știi ce să faci cu timpul în chimioterapie, atunci e posibil ca această perioadă să fie o veșnicie, să pară că nu mai trece și să nu se întrevadă orizonturi pline de speranță prea curând. Nu cred că pentru toată lumea e o soluție să meargă la muncă, dar poate pentru multe din voi poate fi o opțiune. Eu când mi-am întrebat medicul dacă pot să fac asta mi-a spus că doar de mine depinde și doar eu pot decide asta. Nu mi-a interzis, dar nici nu m-a încurajat. Eu, din proprie experiență vă recomand, dacă doriți, să încercați să munciți, în condițiile în care aveți o muncă de birou, fără contact cu publicul. Veți vedea ce ușor trece timpul și cum se rezolvă toate fără ca să vă puteți gândi prea mult și prea serios la situația pe care o traversați. Dați-vă o șansă la o viață normală!